STIINTA APUSEANA SI GANDIREA ANTICA CHINEZA, COINCIDENTE SI ANTITEZE.

Rezumat:

    A devenit din ce în ce mai evident faptul că medicina apuseană, care indubitabil este extrem de performantă, se adresează, doar unui segment foarte îngust de patologie şi anume numai urgenţelor individuale, având un efect de-a dreptul minor asupra stării generale de sănătate publică.

    De asemeni, s-a constat că principala criză privind îngrijirea sănătăţii provine din abordarea mecanicistă a medicinii convenţionale, înrădăcinată în imaginea carteziană a corpului omenesc şi că se impune schimbarea de paradigmă către o viziune holistică şi ecologică.

    Ideea de medicină holistică a devenit quasi-oficială în 1974, în cadrul unei conferinţe organizată la universitatea Brunel, finanţată de Marea Britanie şi SUA, cu subiectul „Noi abordări în sănătate şi tratament individual şi social”.

   Cu acest prilej s-a apreciat că este necesar să fie continuat studiul aspectelor biologice ale bolilor, domeniu în care ştiinţa excelează, dar că, aceste aspecte trebuiesc corelate cu condiţiile fizice şi psihologice generale ale fiinţelor umane în mediile lor naturale şi sociale.

   Prelegerile ocazionate de acel congres stau la baza mişcării holiste pentru sănătate, mişcare ce presupune o transformare culturală mult mai largă şi care nu se reduce doar la probleme medicale.
   În ceea ce priveşte holismul în sănătate, acesta priveşte organismul uman ca pe un biosistem în cadrul căruia toate aspectele sale sunt interconectate şi interdependente, totodată biosistemul însuşi este într-o interacţiune constantă cu mediul său natural şi social.

   În acest cadru s-a constat că MTC ocupă un loc distinct şi foarte important în viitorul medicinii holiste.

                                                                                                                                                  Mai mult...